Hotarare exploziva ICCJ: ABUZURILE procuroarei Elena Radescu. Cum a ascuns probe pentru a-i condamna pe 2 judecatori nevinovati

Procuroarea inspectoare Elena Radescu a devenit deja celebra dupa ce a trimis un raport CSM-ului in care sustinea ca procurorii DNA plangeau pe ei pe durata controlului de fond facut de Inspectia Judiciara la parchetul anticoruptie.

Cand s-a aflat cine e procuroarea care a trimis acel raport la CSM, presa a scos in evidenta cateva dintre abuzurile grosolane pe care le-a facut aceasta devodata slujnica a fortelor oculte din justitie.

Un astfel de abuz grosolan, devoalat inclusiv printr-o hotarare definitiva a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, este ancheta abuziva pe care procuroarea Elena Radescu (alaturi de colegul ei, procurorul Alexandru Chiciu) a facut-o in anul 2002 impotriva judecatorilor Munteanu Traian si Popa Adrian de la Tribunalul Bihor.

Antena3 a difuzat un material in seara zilei de 6 septembrie 2017 in care a prezentat un scurt interviu cu judecatorul Munteanu Traian.

Hotararea definitiva a ICCJ, insa, spune mult mai multe decat a putut spune judecatorul in acel interviu televizat.

Pe scurt, cei doi judecatori au fost acuzati si trimisi in judecata pentru luare de mita (20.000 de dolari) in baza unor denunturi facute de un inculpat si avocatul acestuia. Spusele inculpatului, ca a dat mita judecatorilor prin avocatul intermediar, au fost “intarite” de membri ai familiei sau de apropiati ai acestuia.

Curtea de Apel Cluj, ca instanta de fond, a desfiintat rechizitoriul, constatand o sumedenie de ilegalitati comise de procurori in faza de urmarire penala si-i achita pe cei doi judecatori pe motiv ca “fapta nu exista”.

Parchetul a facut recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie, care, prin Decizia nr. 6883 din 24 noiembrie 2006, data in dosarul 48/33/2003, a respins recursul parchetului si a mentinut achitarea data de Curtea de Apel Cluj. Hotararea definitiva a ICCJ poate fi accesata aici.

In hotararea definitiva din 2006 ICCJ a retinut o serie de ilegalitati si abuzuri facute de procuroarea Elena Radescu, abuzuri care, parca, prevesteau abuzurile pe care le vedem facute in zilele noastre de catre DNA.

Ce abuzuri a facut procuroarea Elena Radescu, asa cum reiese din hotararea definitiva a ICCJ

Pe durata urmaririi penale, procuroarea Elena Radescu nu doar ca le-a incalcat judecatorilor Munteanu Traian si Popa Adrian dreptul la aparare si a strans impotriva lor probe nelegal, cu incalcarea normelor Codului de procedura penala, insa, in incercarea de a face ca acestia sa fie condamnati pe nedrept, procuroarea Elena Radescu a si ascuns probe din dosar care ii disculpau pe cei doi judecatori.

Pentru referinta, prezentam fragmentul din decizia ICCJ unde se face vorbire despre abuzurile facute de procuroarea Elena Radescu impotriva celor doi judecatori:

“Conform art.1 din Codul de procedura penala roman, scopul procesului penal iI constituie constatarea la timp si in mod complet a […] care constitutie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.

Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor precum si la educarea cetatenilor in spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege.

In desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului.

Legea obliga organele de urmarire penala si instantele de judecata sa aiba rol activ si pe intreg cursul procesului penal sa respecte dreptul de aparare garantat de stat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti in procesul penaL

Orice persoana, bucurandu-se de prezumtia de nevinovatie, este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale, printr-o hotarare penala definitiva. Invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia.

Vinovatia nu se poate stabili decat in cadrul juridic procesual-penal, cu probe, sarcina administrarii acestora revenind organului de urmarire penala si instantei judecatoresti.

Probele trebuie sa fie concludente si utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte sa creeze macar presupunerea rezonabila ca ceea ce probeaza corespunde adevarului.

Legea opreste categoric a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere, precum si promisiuni sau indemnuri, in scopul de a obtine probe.

Raportand continutul recursului Parchetului de pe langa Curtea de Apel Cluj, motivele invocate, la actele si probele din dosar, la modul de administrare, prin prisma principiilor procesual penale enumerate, Curtea constata ca recursul declarat impotriva sentintei penale nr.64 din 28 iulie 2006 a Curtii de Apel Cluj nu este fondat si ca va trebui respins, ca atare, mentinandu-se astfel, hotararea atacata, care este temeinica si legala.

In cazul invinuirii unor magistrati, judecatori sau procurori, care judeca alte persoane, infractori ori, chiar, numai justitiabili, de comiterea unor infractiuni grave, cum sunt si infractiunile de luare de mita si favorizarea infractorului, probele trebuie sa fie serioase, credibile, de natura a da certitudine asupra situatiilor de fapt relatate. Judecatorilor si procurorilor, persoane carora oricand li se pot inscena procese, diverse invinuiri, de catre cei judecati, ori de alte persoane interesate, de rea-credinta, trebuie sa li se acorde o mare atentie.

Unor astfel de persoane nu li se poate retine comiterea unor infractiuni, pe baza declaratiilor unor inculpati, a sotiilor sau rudelor acestora si nici, chiar, pe baza declaratiilor unor avocati nu de putine ori, purtatori ai intereselor, nu totdeauna legitime, ale clientilor lor. Or, in speta, probele stranse in cursul urmaririi penale, n-au fost confirmate de cercetarea Judecatoreasca, nedovedindu-se, in mod cert, ca autorii infractiunilor sunt inculpatii si nici ca faptele au existat in realitate.

In timpul cercetarii judecatoresti, au fost gasite in alt dosar, respectiv in dosarul nr.138/P/2002 al Parchelului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, privind pe fostul procuror Lele Alexandru, o declaratie a martorului Negrutiu Lucian Dan si un proces verbal de confruntare intre acesta si Stiube Viorel, ambele din ziua de 6 iunie 2002.

In declaratia din data de mai sus, martorul Negrutiu Lucian sustine ca nu este adevarat ca el ar fi primit de la Stiube Viorel suma de 20.000 USD, pentru a o remite judecatorului Munteanu Traian si nici macar sa fi avut loc vreo astfel de discutie.

Existand, astfel, contradictii intre denuntul lui Stiube Viorel si declaratia martorului Negrutiu Lucian, cum era si firesc, s-a procedat, in aceeasi zi, la confruntarea celor doi, dar Negrutiu Lucian si-a mentinut sustinerile.

Desi aceste doua probe erau esentiale in rezolvarea cauzei privind pe inculpati, venind sa infirme afirmatiile denuntatorului Stiube, ale sotiei acestuia Siiube Maria si a altor martori, apropiati de familia acestuia si, deci, interesati in cauza, in mod cu totul paradoxal, nu sunt puse in dosarul cauzei ci in dosarul nr.138/P/2002 al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, privind pe fostul procuror Lele Alexandru, instrumentat de aceeasi procuroare Radescu Elena, impreuna cu procurorul Alexandru Chiciu.

La dosarul cauzei de fata a fost pus numai denuntul avocatului Negrutiu Lucian din 6 iunie 2006 dat in fata procurorului Elena Radescu, denunt cu continut similar, cu al inculpatului Stiube Viorel, prin aceasta ingradindu-se inculpatilor accesul la toate probele dosaruiui si incalcandu-li-se dreptul la aparare si la un proces echitabil.

Pe baza probelor administrate de inculpati, prima instanta a constatat si faptul ca la dosar nu s-a depus si declaratia martorului Negrutiu Lucian din 6 iunie 2002, retinuta in dosarul de casa al parchetului, fila 117, declaratie esentiala pentru apararea inculpatilor pentru ca prin ea martorul neaga ca ar fi primit de la Stiube Viorel suma de 20.000 USD, pentru a o remite inculpatului Munteanu Traian sau altei persoane, precum si ca ar fi avut loc vreo discutie, in acest sens.

[…] legii, toate probele, atat cele in defavoarea cat si in favoarea inculpatului trebuie stranse de organul de urmarire [penala si trebuie sa fie] puse in dosar, pentru a putea fi verificate public, […], oral, si contradictoriu, aceasta proba nu a fost remisa [instantei] si nici vreunuia dintre inculpati, punandu-i astfel in imposibilitatea de a lua la cunostinta de toate actele de urmarire penala si de a se apara eficient.

Analiza facuta de judecatorii fondului in sentinta sub aspectul succesiunii declaratiilor si autodenunturilor facute de Negrutiu Lucian si Stiube Viorel, ca si a imprejurarilor in care parchetul a obtinut de la Negrutiu Lucian denuntul cu privire la presupusa infractiune de luare de mita comisa de inculpati, contrar sustinerilor Parchetului, din recurs, demonstreaza precaritatea asa-zisului probatoriu, care ar demonstra vinovatia inculpatilor si, chiar, o lipsa de profesionalism, daca nu chiar o usurinta in valorizarea probelor, folosindu-se in inculparea inculpatilor, desi, acestea, n-au coerenta si credibilitatea care sa le faca apte a proba vinovatia inculpatilor.

Numeroasele incalcari ale normelor procesual-penale de catre organul de urmarire penala, pe larg analizate in hotararea primei instante, dintre care aratam, pe langa cele deja enuntate, administrarea de probe cu lipsa principiului contradictorialitatii, in faza unor asa zise cercetari prealabile, fara stiinta inculpatilor si fara a li se asigura posibilitatea de a-si exercita dreptul de aparare, nelamurirea contradictiilor numeroase dintre asa-zisele probe, folosirea unor promisiuni, pentru obtinerea de probe de vinovatie, subaprecierea cadrului procesual penal, instituit de Codul de procedura penala si obtinerea unor asa zise probe, in afara acestui cadru, cum este asa-numitul autodenunt al inculpatului Popa Adrian, sunt tot atatea elemente ce loveste probele acuzarii de nulitate, facandu-le inapte de a putea sustine vinovatia inculpatilor.

Prin modul lor de administrare, Curtea apreciaza ca, in cadrul ansamblului urmaririi penale, nu sunt apte sa realizeze scopul procesului penal, asa cum acesta este reglementat, nu sunt de natura sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, incurajand abuzul si arbitrariul in instrumentarea cauzelor penale. Contrar cerintelor reglementarii procesului penal, ele nu sunt de natura a asigura, in conditiile legii, aflarea adevarului, incalca principiul legalitatii procesului penai si compromite increderea pe care cetatenii trebuie sa o aiba in justitie si in spiritul legii.

In sfarsit, omologarea de catre Inalta instanta a cererilor formulate de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj, prin recursul declarat, ar insemna si o incalcare a normelor si jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, in conceptia careia procesul rezonabil la care are dreptul orice cetatean trebuia sa se bazeze pe principiul preeminentei dreptului, a tuturor normelor legale, nefiind de admis folosirea probelor obtinute in afara cadrului juridic legal.

In raport cu cele aratate, Inalta Curte de Casatie si Justitie va trebui sa priveasca recursul declarat de Parchetul de pe Ianga Curtea de Apel Cluj, impotriva sentintei penale nr.64 din 28 iulie 2006 a Curtii de Apel Cluj, privind pe inculpatii Munteanu Traian si Popa Adrian ca nefondat si sa-l respinga, ca atare, in baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedura penala, mentinand, astfel, hotararea atacata.”

 


Pentru referinta postam mai jos, integral, hotararea ICCJ in respectiva cauza. Copie dupa Decizie poate fi accesata aici.

 

ROMANIA
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
SETIA PENALA

Decizia nr. 6883
Dosar nr. 48/33/2003

Sedinta publica din 24 noiembrie 2006

Completul compus din:
Marioara Prodan – Presedinte
Margareta Teodorescu – Judecator
Stefan Mateescu – Judecator
Magistrat asistent – I… Huma
Procuror – Cristina Lupescu

S-a luat in examinare recursul declarat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj impotriva sentintei penale nr. 64 din 28 iulie 2006 a Curtii de Apel Cluj, privind pe inculpatii Munteanu Traian si Popa Adrian.

S-au prezentat intimatii inculpati Munteanu Traian asistat de avocat Marian Nazare, aparator ales, si Popa Adrian asistat de avocat Gheorghita Mateut, aparator ales.

Procedura de citare a fost legal indeplinita.

Reprezentantul parchetului a sustinut oral motivele de recurs formulate in scris si depuse la dosar considerand hotararea pronuntata in cauza ca fiind netemeinica in ce priveste solutia de achitare pronuntata fata de cei doi inculpati. Procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotararii si pronuntarea unei hotarari de condamnare a celor doi inculpati pentru savarsirea infractiunii de luare de mita prevazuta de art.254 Cod penal raportat la art.7 din Legea nr.78/2000 si favorizarea infractorului prevazuta de art.264 Cod penal. S-a mai solicitat, totodata, si obligarea inculpatilor la restituirea catre denuntatorul Stiube Viorel a sumei de 18.500 dolari.

Aparatorul inculpatului Munteanu Traian, sustinand oral concluziile formulate in scris si depuse la dosar, a solicitat in esenta respingerea recursului parchetului si mentinerea ca legala si temeinica a hotararii judecatoresti pronuntata de instanta de fond, avand in vedere ca din probele administrate in cauza nu rezulta vinovatia inculpatului pentru savarsirea infractiunii de luare de mita.

Cu privire la infractiunea de favorizare a infractorului, recursul parchetului este nemotivat.

Aparatorul inculpatului Popa Adrian, a pus concluzii de respingere a recursului parchetului si mentinerea ca legala si temeinica a hotararii judecatoresti pronuntata de Curtea de Apel Cluj prin care acesta a fost achitat.

In sustinerea recursului aparatorul a aratat, in esenta, ca inculpatul a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita si favorizarea infractorului in baza unor probe obtinute ilegal cu incalcarea normelor de procedeura penala; probe ce au fost corect apreciate de instanta de fond.

In ultimul cuvant, inculpatul Munteanu Traian a aratat ca este de acord cu concluziile formulate de aparatorul sau precum si faptul ca se considera nevinovat.

In ultimul cuvant, inculpatul Popa Adrian a aratat ca se considera nevinovat si ca este de acord cu concluziile formulate de aparatorul sau.

CURTEA

Asupra recursului de fata;

In baza lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:

Prin rechizitoriul nr.177/P/2002 din 26 august 2002 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia de Combatere a Coruptiei si Criminalitatii Organizate, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatiior Munteanu Traian si Popa Adrian, judecatori la Tribunalul

Bihor, pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita si favorizarea infractorului prevazute art.254 alin.1 si art.264 din Codul penal, cu aplicarea art.33 din Codul penaL

S-a retinut in sarcina inculpatilor ca in calitate de judecatori, membri ai unui complet de judecata ce avea spre solutionare apelul declarat de inculpatul Stiube Viorel impotriva unei hotarari prin care a fost condamnat la pedeapsa inchisorii, au pretins si au primit suma de 20.000 dolari pronuntand, in schimbul acesteia, o solutie favorabila inculpatului, respectiv de incetare a procesului penal, in temeiul art.10 lit.g din Codul de procedura penala.

Prin sentinta penala nr.64 din 28 iulie 2006, Curtea de Apel Cluj a dispus, in baza art.10 lit.a raportat la art.11 pct.2 lit.a din Codul de procedura penala, achitarea inculpatilor Munteanu Traian si Popa Adrian de sub invinuirea savarsirii infractiunilor de luare de mita, prevazuta de art.254 Cod penal raportat la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunea prevazuta de art.254 alin.1 din Codul penal, si favorizarea infractorului, prevazuta de art.264 Cod penal.

Instanta de judecata a apreciat ca se impune solutia de achitare a inculpatilor pentru ambele infractiuni intrucat acestea nu exista. Astfel, infractiunea de luare de mila nu a putut fi dovedita prin mijloace de proba legal obtinute iar infractiunea de favorizare a infractorului nu exista atata timp cat, nefacandu-se dovada primirii vreunei sume de bani, nu s-a dovedit ca pronuntarea solutiei favorabile unui inculpat este rezultatui unei infractiuni ci al convingerii completului de judecata care a apreciat ca, in esenta, a intervenit prescriptia speciala.

Motivand hotararea, Curtea a retinut ca starea de fapt stabilita prin rechizitoriu nu poate fi insusita deoarece este lipsita de suport probatoriu, a fost reliefata printr-o interpretare trunchiata a probelor, suferind chiar si din punct de vedere logic.

Aprecierea instantei de judecata este gresita fiind rezultatul unei examinari sumare si incomplete a probelor si nicidecum al unei analize complete si obiective a acestora.

Desi a facut o […]erare a probatoriului testimonial administrat, instanta a ajuns la concluzia ca probele aduse de procuror in sustinerea acuzarii nu pot fi acceptate deoarece au fost obtinute prin manopere dolosive, determinarea si constrangerea martorilor, prin promisiuni facute acestora de catre procurori, fiind, astfel, administrate in afara cadrului legal.

Analiza obiectiva a probelor, atat in ce priveste modalitatea in care ele au fost obtinute cat si in continutul acestora contrazice modul in care ele au fost interpretate de instanta de judecata si mai ales concluzia la care aceasta a ajuns si anume ca ele trebuie inlaturate.

Probele din dosar sustin, in mod evident si fara putinta de tagada, invinuirile aduse celor doi inculpati si ele pot configura o prezentare succinta dar obiectiva a starii de fapt, asa cum aceasta rezulta din actele existente la dosarul cauzei.

Asa cum rezulta din dosar, in sarcina inculpatilor Munteanu Traian si Popa Adrian s-a retinut ca au pretins si au acceptat in schimbul unei sume de bani pronuntarea unei solutii favorabile unui inculpat intr-o cauza pe care o judecau in apel.

Cauza a fost repartizata celor doi judecatori pentru judecarea apelului declarat de inculpatul Stiube Viorel impotriva unei hotarari prin care a fost condamnat de prima instanta la pedeapsa de 8 ani si 6 luni inchisoare, cu executare prin privare de libertate, pentru savarsirea infractiunii de retinere de inscrisuri, prevazuta de art.272 din Codul penal, in concret, fiind vorba de un dosar penal al parchetului de pe langa Judecatoria Oradea, gasit cu ocazia unei perchezitii, in geanta diplomat a inculpatului Stiube Viorel.

Concomitent cu declararea apelului de catre aparatorul ales, inculpatul Stiube Viorel l-a contactat pe avocatul Negrutiu Lucian caruia i-a cerut sa se intereseze de situatia dosarului, motiv pentru care acesta din urma a luat la randul lui legatura cu cei doi judecatori care aveau spre solutionare cauza in apel. Cu aceasta ocazie, judecatorul Munteanu Traian a afirmat ca dosarul se preteaza la o solutie de achitare pentru care, insa, Stiube Viorel trebuie sa plateasca 20.000  dolari.

Incunostiintat fiind de avocat in legatura cu solicitarile celor doi Judecatori, Stiube Vioarel a fost de acord sa plateasca acestora (prin intermediul lui Negrutiu Lucian) suma de bani pretinsa, care a fost achitata in mai multe transe.

Dupa solutionarea apelului urmata de amanarea de doua ori a pronuntarii, judecatorii Munteanu Traian si Popa Adrian au admis apelul inculpatului Stiube Viorel si au dispus incetarea procesului penal pornit impotriva acestuia, pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art.272 Cod penal, ca efect al implinirii termenului de prescriptie a raspunderii penale.

Recursul declarat de procuror a fost admis de Curtea de Apel Oradea care, prin decizia penala nr.388 din 14.05.2002, a casat decizia tribunalu!ui si a dispus condamnarea inculpatului Stiube Viorel la pedeapsa de 6 luni inchisoare.

Ulterior, la data de 25 aprilie 2002, in timp ce se afla in stare de arest preventiv, inculpatul Stiube Viorel a denuntat fapta de luare de mita comisa de cei doi judecatori, avocatul Negrutiu Lucian formuland, de asemenea, un denunt impotriva celor doi, la data de 6 iunie 2002.

Cele doua denunturi au fost urmate de autodenuntul judecatorului Popa Adrian care, la data de 17 iunie 2002 s-a prezentat la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, motivandu-si gestul, prin aceea ca doreste sa aduca lamuriri in legatura cu acuzatiile ce i-au fost aduse de Stiube Viorel, a declarat procurorilor ca a primit doar suma de 1500 dolari.

Pe baza celor de mai sus, Ministerul Justitiei a avizat cercetarea si apoi trimiterea in judecata a inculpatilor Munteanu Traian si Popa Adrian, pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art.254 si art.264 din Codul penal.

Acuzatiile aduse celor doi inculpati au fost sustinute de probatoriul administrat de procurori si anume: denunturile si declaratiile denuntatorilor Stiube Viorel si Negrutiu Lucian, autodenuntul inculpatului Popa Adrian, declaratiile martorilor Stiube Maria, Negrutiu Laura Alina, Herlos Florin Traian, Albutiu Alina, Bindea Liviu Doru, Abrudan Octavian, procesele verbale de confruntare ale denuntatorului Negrutiu Lucian cu inculpatii Munteanu Traian si Popa Adrian.

Martorii mentionati au relatat aspecte atat cu privire la sumele de bani pretinse de cei doi si modul in care acestea au fost obtinute si apoi predate, cat si cu privire la discutiile purtate cu inculpatul Popa Adrian inainte sau dupa momentul autodenuntului.

Recursul Parchetului retine ca, in esenta, reaudiati, in cadrul cercetarii judecatoresti, martorii si-au mentinut declaratiile date la urmarire, relatand, cu amanunte, in ce imprejurari s-a ajuns la pretinderea banilor, modul in care au fost obtinute de catre denuntatorul Stiube Viorel sumele de bani pe care apoi le-a predat lui Negrutiu Lucian pentru a fi remise celor doi inculpati, discutiile purtate cu inculpatul Popa Adrian in legatura cu implicarea sa in modul in care acesta a inteles sa actioneze in scopul clarificarii situatiei sale.

In raport de aceste probe, apare cu totul nejustificata si lipsita de suport aprecierea instantei ca faptele retinute in sarcina inculpatilor nu sunt dovedite si ca probele administrate trebuie inlaturate intrucat nu au fost obtinute intr-un cadru legal.

Recursul pune la indoiala legalitatea procedeului instantei care, desi a facut o enumerare a intregului material probator administrat de procurori, si-a indreptat analiza in special asupra celor trei autodenunturi, pe care le-a apreciat ca fiind lipsite de valoare probatorie, deoarece au fost obtinute prin incalcarea nepermisa si flagranta a principiului loialitatii in obtinerea probelor cu atat mai mult cu cat acestea au fost obtinute in afara cadrului legal.

De asemenea, instanta a gresit cand a inlaturat celelalte probe testimoniale, considerand pe martori ca necredibili, mincinosi sau ca fiind “acoIiti” ai celor doi denuntatori.

Facand o alta analiza a autodenunturilor si declaratiilor martorilor, prin prisma intereselor acuzarii, recursul Parchetului, contrar concluziilor hotararii atacate, sustine validitatea si valabilitatea probelor administrate, credibilitatea lor probanta, considerandu-Ie in masura sa sustina acuzajiile aduse celor doi inculpati.

In concordanta cu analiza mentionata, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj, in baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedura penala, a solicitat admiterea recursului, casarea hotararii atacate si pronuntare, in urma reaprecierii probelor, a unei hotarari de conmdamnare a inculpatilor Munteanu Traian si Popa Adrian pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita prevazuta de art.254 Cod penal raportat la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 si favorizarea infractorului prevazuta de art.264 Cod penal.

S-a mai cerut obligarea inculpatilor catre denuntatorul Stiube Viorel la plata sumei de 18.500 dolari primita drept mita, considerandu-se ca nu s-a facut dovada platii ultimei transe de 1500 dolari.

Recursul este nefondat.

Conform art.1 din Codul de procedura penala roman, scopul procesului penal iI constituie constatarea la timp si in mod complet a […] care constitutie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.

Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor precum si la educarea cetatenilor in spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege.

In desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului.

Legea obliga organele de urmarire penala si instantele de judecata sa aiba rol activ si pe intreg cursul procesului penal sa respecte dreptul de aparare garantat de stat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti in procesul penaL

Orice persoana, bucurandu-se de prezumtia de nevinovatie, este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale, printr-o hotarare penala definitiva. Invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia.

Vinovatia nu se poate stabili decat in cadrul juridic procesual-penal, cu probe, sarcina administrarii acestora revenind organului de urmarire penala si instantei judecatoresti.

Probele trebuie sa fie concludente si utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte sa creeze macar presupunerea rezonabila ca ceea ce probeaza corespunde adevarului.

Legea opreste categoric a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere, precum si promisiuni sau indemnuri, in scopul de a obtine probe.

Raportand continutul recursului Parchetului de pe langa Curtea de Apel Cluj, motivele invocate, la actele si probele din dosar, la modul de administrare, prin prisma principiilor procesual penale enumerate, Curtea constata ca recursul declarat impotriva sentintei penale nr.64 din 28 iulie 2006 a Curtii de Apel Cluj nu este fondat si ca va trebui respins, ca atare, mentinandu-se astfel, hotararea atacata, care este temeinica si legala.

In cazul invinuirii unor magistrati, judecatori sau procurori, care judeca alte persoane, infractori ori, chiar, numai justitiabili, de comiterea unor infractiuni grave, cum sunt si infractiunile de luare de mita si favorizarea infractorului, probele trebuie sa fie serioase, credibile, de natura a da certitudine asupra situatiilor de fapt relatate. Judecatorilor si procurorilor, persoane carora oricand li se pot inscena procese, diverse invinuiri, de catre cei judecati, ori de alte persoane interesate, de rea-credinta, trebuie sa li se acorde o mare atentie.

Unor astfel de persoane nu li se poate retine comiterea unor infractiuni, pe baza declaratiilor unor inculpati, a sotiilor sau rudelor acestora si nici, chiar, pe baza declaratiilor unor avocati nu de putine ori, purtatori ai intereselor, nu totdeauna legitime, ale clientilor lor. Or, in speta, probele stranse in cursul urmaririi penale, n-au fost confirmate de cercetarea Judecatoreasca, nedovedindu-se, in mod cert, ca autorii infractiunilor sunt inculpatii si nici ca faptele au existat in realitate.

In timpul cercetarii judecatoresti, au fost gasite in alt dosar, respectiv in dosarul nr.138/P/2002 al Parchelului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, privind pe fostul procuror Lele Alexandru, o declaratie a martorului Negrutiu Lucian Dan si un proces verbal de confruntare intre acesta si Stiube Viorel, ambele din ziua de 6 iunie 2002.

In declaratia din data de mai sus, martorul Negrutiu Lucian sustine ca nu este adevarat ca el ar fi primit de la Stiube Viorel suma de 20.000 USD, pentru a o remite judecatorului Munteanu Traian si nici macar sa fi avut loc vreo astfel de discutie.

Existand, astfel, contradictii intre denuntul lui Stiube Viorel si declaratia martorului Negrutiu Lucian, cum era si firesc, s-a procedat, in aceeasi zi, la confruntarea celor doi, dar Negrutiu Lucian si-a mentinut sustinerile.

Desi aceste doua probe erau esentiale in rezolvarea cauzei privind pe inculpati, venind sa infirme afirmatiile denuntatorului Stiube, ale sotiei acestuia Siiube Maria si a altor martori, apropiati de familia acestuia si, deci, interesati in cauza, in mod cu totul paradoxal, nu sunt puse in dosarul cauzei ci in dosarul nr.138/P/2002 al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, privind pe fostul procuror Lele Alexandru, instrumentat de aceeasi procuroare Radescu Elena, impreuna cu procurorul Alexandru Chiciu.

La dosarul cauzei de fata a fost pus numai denuntul avocatului Negrutiu Lucian din 6 iunie 2006 dat in fata procurorului Elena Radescu, denunt cu continut similar, cu al inculpatului Stiube Viorel, prin aceasta ingradindu-se inculpatilor accesul la toate probele dosaruiui si incalcandu-li-se dreptul la aparare si la un proces echitabil.

Pe baza probelor administrate de inculpati, prima instanta a constatat si faptul ca la dosar nu s-a depus si declaratia martorului Negrutiu Lucian din 6 iunie 2002, retinuta in dosarul de casa al parchetului, fila 117, declaratie esentiala pentru apararea inculpatilor pentru ca prin ea martorul neaga ca ar fi primit de la Stiube Viorel suma de 20.000 USD, pentru a o remite inculpatului Munteanu Traian sau altei persoane, precum si ca ar fi avut loc vreo discutie, in acest sens.

[…] legii, toate probele, atat cele in defavoarea cat si in favoarea inculpatului trebuie stranse de organul de urmarire [penala si trebuie sa fie] puse in dosar, pentru a putea fi verificate public, […], oral, si contradictoriu, aceasta proba nu a fost remisa [instantei] si nici vreunuia dintre inculpati, punandu-i astfel in imposibilitatea de a lua la cunostinta de toate actele de urmarire penala si de a se apara eficient.

Analiza facuta de judecatorii fondului in sentinta sub aspectul succesiunii declaratiilor si autodenunturilor facute de Negrutiu Lucian si Stiube Viorel, ca si a imprejurarilor in care parchetul a obtinut de la Negrutiu Lucian denuntul cu privire la presupusa infractiune de luare de mita comisa de inculpati, contrar sustinerilor Parchetului, din recurs, demonstreaza precaritatea asa-zisului probatoriu, care ar demonstra vinovatia inculpatilor si, chiar, o lipsa de profesionalism, daca nu chiar o usurinta in valorizarea probelor, folosindu-se in inculparea inculpatilor, desi, acestea, n-au coerenta si credibilitatea care sa le faca apte a proba vinovatia inculpatilor.

Numeroasele incalcari ale normelor procesual-penale de catre organul de urmarire penala, pe larg analizate in hotararea primei instante, dintre care aratam, pe langa cele deja enuntate, administrarea de probe cu lipsa principiului contradictorialitatii, in faza unor asa zise cercetari prealabile, fara stiinta inculpatilor si fara a li se asigura posibilitatea de a-si exercita dreptul de aparare, nelamurirea contradictiilor numeroase dintre asa-zisele probe, folosirea unor promisiuni, pentru obtinerea de probe de vinovatie, subaprecierea cadrului procesual penal, instituit de Codul de procedura penala si obtinerea unor asa zise probe, in afara acestui cadru, cum este asa-numitul autodenunt al inculpatului Popa Adrian, sunt tot atatea elemente ce loveste probele acuzarii de nulitate, facandu-le inapte de a putea sustine vinovatia inculpatilor.

Prin modul lor de administrare, Curtea apreciaza ca, in cadrul ansamblului urmaririi penale, nu sunt apte sa realizeze scopul procesului penal, asa cum acesta este reglementat, nu sunt de natura sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, incurajand abuzul si arbitrariul in instrumentarea cauzelor penale. Contrar cerintelor reglementarii procesului penal, ele nu sunt de natura a asigura, in conditiile legii, aflarea adevarului, incalca principiul legalitatii procesului penai si compromite increderea pe care cetatenii trebuie sa o aiba in justitie si in spiritul legii.

In sfarsit, omologarea de catre Inalta instanta a cererilor formulate de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj, prin recursul declarat, ar insemna si o incalcare a normelor si jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, in conceptia careia procesul rezonabil la care are dreptul orice cetatean trebuia sa se bazeze pe principiul preeminentei dreptului, a tuturor normelor legale, nefiind de admis folosirea probelor obtinute in afara cadrului juridic legal.

In raport cu cele aratate, Inalta Curte de Casatie si Justitie va trebui sa priveasca recursul declarat de Parchetul de pe Ianga Curtea de Apel Cluj, impotriva sentintei penale nr.64 din 28 iulie 2006 a Curtii de Apel Cluj, privind pe inculpatii Munteanu Traian si Popa Adrian ca nefondat si sa-l respinga, ca atare, in baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedura penala, mentinand, astfel, hotararea atacata.

Conform reglementarii platii cheltuielilor judiciare, acestea vor ramane In sarcina slaluiui.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj impotriva sentintei penale nr.64 din 28 iulie 2006 a Curtii de Apel Cluj, privind pe inculpatii Munteanu Traian si Popa Adrian.

Cheltuieli judiciare avansate de stat, raman in sarcina acestuia.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica, azi 24 noiembrie 2006.

PRESEDINTE
M.Prodan

JUDECATOR
M.Teodorescu

JUDECATOR
St.Mateescu

MAGISTRAT ASISTENT
I.Huma

Red. St.M./15.12.2006
Dact. S.C./18.12.2006
Ex. 5

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s